Aproape de Cercul Polar de Nord, in marea Alba, acolo sunt si mamiferele marine albe, cunoscute sub denumirea de beluga, se afla arhipelagul insulelor Solot, sau Solovtskyi. Frumuseata naturala a locului este covarsitoare. Insa, atunci cand pasesti pe pamantul marii insule, simti ca … plutesti. Euforia nu se datoreaza vreunui aspect modern (nici macar nu exista asfalt pe vreun drum al insulei), si nici vreunui aspect natural (desi natura virgina iti incanta ochiul). Sentimentul de plutire se datoreaza duhului de jertfelnicie al celor ce au fost inchisi aici, si au murit in conditii de exterminare.
Aceasta insula, de la capatul imperiului, a fost folosita ca fortareata de granita impotriva invadatorilor de la rasarit. Aceasta fortareata, cu ziduri groase de aproximativ 3 m, de o inaltime de peste zece m pe alocuri, a fost de-a lungul secolelor o falnica manastire cu activitate intensa duhovniceasca, dar si sociala (implicand multi oameni in activitatile manastirii, in felul acesta avand cu ce sa isi hraneasca familia).
Aici, multi calugari au imbogatit calendarul ortodox rus, prin viata lor plina de nevointa aspra, de traire si rugaciune inalte. Din acest motiv, fiind atat de multi , in fiecare an se serbeaza o zi dedicata Sfintilor de la Solovat, care ii cuprinde pe intemeitorii, continuatorii, dar si cei care au murit in Gulagul comunist.
Sfintii din timpul exterminarii comuniste au sfintit cu sangele lor, cu oasele lor, cu suflarea lor, cu trairea si suferinta lor, intregul pamant al Solovatului si intregul pamant al Rusiei. Aproape ca nu sunt cuvinte ce sa descrie intregul lor martiraj contemporan cu noi. Aproape ca nu vrem sa pronuntam atata haina schinguire si dorinta de desfiintare din partea autoritatilor comuniste.
Ceea ce noi putem spune, ba mai bine, putem striga, este sentimentul de pace, de duh ziditor , de plutire pe aceste pamanturi ale Solovatului.
Pelerinaj in Rusia la Manastirea Solovat ar fi un dor de acasa, ar fi un dor de Dumnezeu, caci doar intru Dumnezeu ne simtim acasa !